În 1887, Govora a fost declarată staţiune balneară, iar în şedinţa din 23 martie 1887 Adunarea Deputaţilor dezbăte proiectul Legii pentru alocarea unui credit de 1 milion lei pentru stațiunile Călimăneşti, Căciulata, Bivolari, Govora şi Lacul Sărat.
”La Govora se încearcă o a doua ediție a Călimăneștilor”
Guvernul a luat hotărârea înfiinţării unor „băi de utilitate publică” și primul pas în acest sens a fost ridicarea unui stabiliment a cărui construcție începe în primăvara anului 1887. ”România Liberă” anunța deja în 1888: ”La 5 Aprilie se va ține licitațiune în localul Ministerului Industriei pentru darea în întreprindere a mobilării cabinetelor de băi, săli de așteptare, coridoare și birouri de la stabilimentul balnear Govora. Garanția provizorie este 600 lei iar garanția definitivă care va depune de adjudecată la 5 zile după aprobarea licitației, va fi de 10 la sută din valoarea prețului aprobat, în numerar sau efecte publice garantate de Stat.”
Doctorul Nicolae Popescu Zorileanu primește de la Ministerul agriculturei, industriei, comerciului și domeniilor carte blanche pentru captarea apelor și amenajarea stabilimentelor balneare de la Govora, Călimănești, Căciulata și Lacul-Sărat. În ziarul ”Epoca” din 17 aprilie 1888 apare însă un articol sceptic asupra reușitei noului stabiliment de la Govora având anterior exemplul Călimăneștiului unde ”S-a constituit un stabiliment splendid, fără să se cunoască dinainte debitul apelor, fără să se capteze mai întâi apele, așa că azi, chiar după o captare parțială, debitul nu e suficient și în fiecare vară nu se poate da apă minerală la toți bolnavii, nu numai la aceia care sunt în toată comuna Călimănești dar nici la bolnavii din stabilimentul Statului. La Govora se încearcă o a doua ediție a Călimăneștilor și a se fonda și aci un stabiliment fără să se cunoască dinainte debitul apelor și chiar fără să se știe precis eficacitatea medicală a acestor ape.” După cum se va observa în anii următori, criticile privind captarea apelor nu erau neîntemeiate.
Anul 1889, primul sezon balnear
Clădirea Stabilimentului de băi a fost inaugurată în anul 1888. Acesta era o construcţie pe un singur nivel, de formă dreptunghiulară, din lemn şi cărămidă pe o temelie din piatră cioplită. A fost aşezată pe locul actualului „Pavilion de băi”, principalul criteriu de amplasare fiind apropierea de sursele de ape minerale. Faţada principală era bogat ornamentată cu figuri geometrice susţinute de o amplă arcadă și cuprindea intrarea, orientată către latura estică. Stabilimentul a avut inițial 20 de cabine individuale iar după extinderea din 1895 i s-au adăugat încă 24 de cabine. Acestea erau dotate cu căzi din lemn lustruit sau tablă, în care se făceau băile şi mobilier din lemn. În spatele clădirii, spre pârâul Hinţa, a fost ridicată o construcţie anexă, care depăşea ca înălţime Stabilimentul și care adăpostea instalaţiile tehnice şi câteva birouri. Încălzirea apelor şi acţionarea pompelor se făcea cu ajutorul unor cazane cu abur, mobile, care foloseau drept combustibil lemnul.
Prima vizită efectuată de dl. C. Istrati – inspector al seviciului sanitar din cadrul Ministerului Domeniilor – în toamna anului 1888 la Stabilimentele balneare (Govora, Călimănești – Căciulata, Bivolari, Olănești, Lacul Sărat) se încheie într-o notă pesimistă: ”impresiunile ce am căpătat au fost din cele mai triste: și dacă mă abțin prin presenta să vă descriu tot ce am putut constata e că sper a găsi altă stare de lucruri în inspecțiunile ce voi face anul acesta cu tot dinadinsul, și atunci nu voi cruța pe nimeni dacă voi găsi neajunsuri mari.” (România liberă, 06 ianuarie 1889)
În anul 1889 stațiunea Govora se deschide pe 1 iulie, acesta fiind primul sezon.
Ziarele vor transmite constant în anii ce urmează corespondențe de la Govora în care se menționează starea stabilimentului, acesta fiind imobilul principal în jurul căruia gravitează activitatea din stațiune.
Ziarul ”Lupta” relata pe 13 iulie 1891: ”Stabilimentul de băi este singura construcție de aici, care, mai întru totul, nu lasă nimic de dorit. În cazul însă, când numărul vizitatorilor ar spori ar fi insuficient. Apele – pucioasă și iod – sunt foarte bune. Stabilimentul se administrează direct de stat și funcționarii pot zice că-și fac datoria, îndatorând cu amabilitate pe vizitatori. Medicul stabilimentului este dr. Macovei. Din nefericire farmacie nu-i și la nevoie trebuie să trimiți la R. Vâlcea, cale de 2 ore cu trăsura. Apoi rufăria pentru băi e cu totul neîndestulătoare, așa că, la câte 2 sau 3 zile, dacă ai cearșaf n-ai șervet și viceversa; se întâmplă chiar să n-ai de niciunul!”
Iar pe 21 iulie 1892 același periodic completează descrierea: ”Instalațiunea băilor, propriu zisă, la Govora este făcută sistematic și consistă dintr-o clădire care conține 20 cabine de băi, individuale și mai conține și 2 hale mari cu câte o piscină în care se pot îmbăia, de o dată, câte 9-12 persoane; tot în aceste hale sunt instalate aparate pentru hydroterapie complecte cu toate felurile de ape minerale și dulci, reci și calde. Această clădire, însă, față cu desvoltarea și importanța ce această stațiune va căpăta pentru viitor, este cu totul insuficientă, deoarece numărul de băi ce se pot da zilnic nu poate trece peste 300.”
”Micile ameliorări precum și reducerea prețurilor băilor au produs o bună impresiune asupra clienților”
Însă la doar 4 ani de la inaugurarea stabilimentului, acesta era deja degradat, neîncăpător și cu mari probleme de administrare, după cum relatează D. C. Macovei, medicul dirigent al stațiunii între 1889-1893:
”Stabilimentul de băi, care a fost construit în grabă cu material de adunătură și impropriu, a început a cădea în ruină. Soclul a început să se dărâme, descoperit în parte de tencuială, se văd cărămidele vechi, cari se macină și acoperă de mucezime.
Lemnele de la galerii (stâlpii), uși și ferestre au crăpat și s-au strâmbat astfel încât unele ferestre și uși nu se mai pot închide. Vopseaua de la esteriorul și interiorul stabilimentului s-a curățat. Tencuiala tavanelor de pe galeriile stabilimentului și din cabinele de băi a început să cadă chiar pe capul clienților. Acoperișul stabilimentului șindrilit a putrezit în spate și este străbătut de ploaie care curge în stabiliment. Aparatele și tuburile din stabiliment parte sunt stricate, turtite, roase de apele minerale astfel încât au crăpat conducte în timpul sezonului și a curs apa minerală pe sălile stabilimentului împedicând astfel funcționarea băilor până la repararea conductelor. Mobilierul stabilimentului este în mare parte deteriorat și insuficient numeroșilor clienți.
Din principalele articole absolut necesare stabilimentului de băi lipsesc: lavoare, preșuri, sticle, pahare, toalete, etc. Scuipători nu s-au procurat nici în acest al IV-lea seson, cu toate rapoartele și rugămințile ce am adresat în diferite rânduri. Rufăria stabilimentului de băi a fost insuficientă, rău spălată, deseori udă. Stabilimentul este înzestrat cu 500 cearceafuri și 490 șervete; cu această rufărie nu se poate servi 200 clienți pe zi, mai ales când spălătoria sistematică lipsește și sunt siliți să aștepte timpul frumos ca să poată usca rufăria. Este al IV-lea seson când clienții reclamă și subsemnatul a raportat în mai multe rânduri, totuși nu s-a făcut nicio îmbunătățire în ceea ce privește serviciul rufăriei.
Servirea clienților și facerea curățeniei în stabiliment erau foarte anevoioase din cauza numeroaselor lipsuri. Un mic exemplu: pentru facerea curățeniei, la șase băiași s-au dat 3 forașe pentru gunoiu și 4 găleți în loc ca fiecare să-și aibă toate cele necesare pentru facerea curățeniei. Curățenia este condiția principală ce se cere unui stabiliment de băi, fiindcă clienții vin la băi ca să se curețe, să se vindece iar nu să se murdărească și să se infecteze. Lipsa de orologiu precis la stabiliment, după care să se reguleze funcționarea băilor, a dat naștere la neînțelegeri, nemulțumiri și reclamații din partea clienților. Serviciul interior al stabilimentului de băi a mers greu și din lipsa de controale permanente, serioase precum și din cauza numărului mic al băiașilor, între cari unii erau neglijenți, bețivi, bătrâni neputincioși la serviciu.
Mica farmacie portativă ce am în stabiliment și care conține principalele și absolut necesarele medicamente pentru îngrijirea oamenilor din serviciul stabilimentului, lucrătorilor, săracilor suferinzi și diferitelor cazuri grave de maladii survenite clienților stațiunei a devenit insuficientă în starea actuală de desvoltare a stațiunei și mare parte din medicamente s-au epuizat. Pentru complectarea acestei lipse ar fi bine ca onor. ministerul domeniilor să ia disposițiuni pentru înființarea unei farmacii filiale în stațiune pe tot parcursul sesonului.
Serviciul apei de Căciulata a lăsat mult de dorit din lipsa de buvetă specială bine construită în care să nu plouă și să fie înzestrată cu toate articolele necesare facerii curățeniei și servirii clienților. Apa de Căciulata a fost deseori tulbure, amestecată cu frunze, ierburi, mici gunoaie și fără mirosul caracteristic. Acidul sulfhidric se simțea foarte puțin și deseori imperceptibil. Pentru aceasta am raportat la timp prin raport special.
Iluminatul, udatul, măturatul și curățenia în stațiune au fost făcute în mod incomplet, aproape ilusoriu. Canalul pentru scurgerea apelor murdare din stabiliment a fost acoperit abia la jumătatea sesonului, în urma a numeroase reclamațiuni din partea clienților.
Administrarea stațiunei s-a făcut rău din causa relei organisațiuni și a funcționarilor inepți în astfel de întreprinderi. Numeroase reclamațiuni au fost făcute direct ministerului domeniilor sau în registrele de reclamațiuni din stațiune. Taxa de cură și muzică s-a perceput în mod neregulat; multe persoane au făcut cura la tratament fără să o plătească. Muzica militară angajată în stațiune nu putea să cânte decât pe timp frumos, căci pe timpul ploios nu avea pavilion unde să se adăpostească.
Poliția stațiunei s-a făcut de către primarul comunei Govora în mod neregulat, pe cât permiteau timpul și mijloacele. Paza de zi și de noapte a fost făcută de o trupă militară în tot timpul sesonului, dar care nu putea ține ordine din cauza numeroșilor militari cadre superioare care se aflau în stațiune și care deseori dădeau diferite ordine gardei militare sau contraveneau regulamentului băilor fără ca garda militară să poată să îi urmărească.
Oficiul telegrafo-poștal a funcționat în mod regulat de la 1 Iunie până la 1 Septembrie.
Micile ameliorări precum și reducerea prețurilor băilor propuse de subsemnatul din sezoanele trecute și făcute onor. minister al domeniilor în sezonul acesta au produs o bună impresiune asupra clienților.” (Raportul sezonului balnear 1892 publicat în Voința națională, 10 iulie 1894)
Cu toate aceste probleme stațiunea devine tot mai căutată, în anul 1894 fiind vizitată chiar de ministrul Alexandru Marghiloman cu soția împreună cu ministrul Angliei la București (n.n. ambasador).
”Govora va fi în viitor o stațiune balneară frumoasă, dar în viitor …”
Din rapoartele doctorului Macovei, transmise Ministerului Domeniilor în anii 1891-1892-1893, reiese că necesitatea unor investiții devenea tot mai urgentă. Astfel, Senatul aprobă în ședința din 27 aprilie 1895 proiectul de lege prin care Ministerul Domeniilor este autorizat să întrebuințeze suma de 140.000 lei pentru lucrări în stațiuni inclusiv pentru ”înfrumusețarea băilor de la Govora”. Lucrările pentru mărirea stabilimentului balnear de la Govora încep în luna mai 1895 iar acestea privesc ”stabilimentul de băi, facere de cabine și de reservoriu pentru depositarea apelor minerale”. (Lupta, 7 mai 1895)
Tot în ziarul ”Lupta” se remarcă ironic în 16 iulie 1895: ”Administrația Ministerului Domeniilor, ca orice administrație care se respectă, a decis tocmai acum, în sezonul băilor, să dea curs cererii serviciului tehnic, care prin mai multe rapoarte a arătat necesitatea clădirii de noi cabine; încât acum se construiesc încă 24 de cabine cari vor fi gata complect în luna Septembrie”.
Existența stabilimentului de băi a făcut necesară construirea unor spaţii de cazare civilizate și încăpătoare pentru pacienți. Aceștia erau cazați inițial în barăci, cum era baraca lui Babancu și baraca militară. În anul 1894 sunt deja în construcție cele 3 hoteluri ale statului. În vara anului 1895 sunt inaugurate hotelurile nr. 1 și nr. 2 ”pavilioane comfortabil mobilate cu restaurant și cafenea care vor fi puse la dispoziția publicului”. (Lupta, 8 iunie 1895) În 1897 va fi gata și hotelul nr. 3.
Corespondenții ziarelor centrale transmit impresiile lor din vara 1895 și remarcă ”Localul băilor este un pavilion situat pe o ridicătură, cu o frumoasă terasă în față, unde cântă muzica și unde pacienții se plimbă de colo până colo la umbra celor doi arbori omorând urâtul timpului și privind dealurile și pădurile ce formează o priveliște admirabilă. Locurile sunt frumoase, natura a fost darnică dar lucrarea omului este până acum incomodă, insuficientă și nesănătoasă, de aceia Govora va fi în viitor o stațiune balneară frumoasă dar în viitor, peste 15 sau 20 de ani.” (Lupta, 11 iulie 1895)
Observațiile erau corecte, este ceea ce se va întâmpla după anul 1910, odată cu înființarea și investițiile realizate de Societatea ”Govora-Călimănești”.
Printre vizitatorii băilor din 1895 se află și d. Ion Oroveanu – fost deputat de Râmnicu-Sărat; d. Șerbescu – avocat din Galați; d. Perșunaru, inginer – inspector la drumurile de fer; d. Dr. Zorileanu; d. inginer Cuțarida; d. colonel Candiano; se așteaptă acum și familia generalului Berendeiu.
După extinderea stabilimentului balnear, în mod firesc, cresc atât numărul persoanelor tratate cât și încasările: ”Iată un tablou despre băile servite și banii încasați în această stațiune balneară de la începutul stagiunei și până la 12 august 1.896 inclusiv. În cabine: Băi de iod: 7.125, Băi de pucioasă: 4.010. În piscină: Băi de iod: 2.245, Băi de pucioasă: 711. Afară de aceasta, s-a dat gratuit pentru săraci 1687 băi de iod și de pucioasă. În total: în iunie: 3.901 băi; în iulie: 8.491 băi; în august (până la 12) 3386 băi. Suma încasată până la 12 august de la aceste băi, precum și de la taxa de cură și de muzică se ridică la țifra de 39.338 lei și 30 bani. Până la finele stagiunei Statul va încasa de la aceste băi, cumprinzându-se și hotelurile cu restaurantele și cafenelele, suma de peste 60.000 lei.” (Voința națională, 20 august 1895)
Persoanele fără mijloace materiale puteau beneficia de tratamente în anumite condiții, așa cum reiese dintr-un anunț al ziarului ”Lupta” din 17 iunie 1893: ”Se publică spre cunoștința persoanelor suferinde și paupere, cari solicită facerea de băi gratuită la stabilimentele de băi ale Statului de la Călimănești și Govora, că ministerul nu va lua în considerațiune cererile ce i se vor adresa în această privință dacă nu vor fi însoțite de următoarele acte, conform art. 9 și 10 din regulamentul pentru administrarea și exploatarea băilor Statului: 1. Un act de pauperitate, eliberat de primărie și vizat de perceptorul comunei unde domiciliază; 2. Un certificat medical. Cererile, însoțite de aceste două acte se vor adresa pentru Călimănești și Govora direct administrațiunei acestor băi.”
Cea mai profitabilă stațiune a statului în anul 1902
Investițiile de la mijlocul anilor 1890 au ecouri pozitive, în anul 1898 – când medicul stabilimentului este dr. P. S. Popovici – ziarele centrale relatează: ”Govora posedă azi 3 hoteluri în formă de pavilioane cu 69 camere mari spațioase, bine luminate și expuse, având un restaurant și cafenea, un stabiliment de băi cu băi în faianțe si două mari piscine înzestrate cu tot felul de dușuri; camere de masagiu, de inhalație, sala de consultație, birouri pentru luarea biletelor, etc., o frumoasă terasă pentru preumblare în timpul când cântă muzica. Trei reservoare pentru a înmagazina în timpul primăverei 3 milioane litri de apă iodurată, din care două construite după sistemul cel mai nouă, fiiind unica lucrare ce există de genul acesta în țară și neexistând nici la o baie din străinătate, cu o capacitate așa de mare.” (Foaia Populară, 21 iunie 1898)
Imaginea stațiunii se îmbunătățește dar apar relatări amuzante despre medicul șef: ”Dintre stațiunile balneare, Govora se bucură de o reputație bine justificată. Posițiunea încântătoare a locului; apele iodurate și sulfuroase care se deservesc, cantitativ și calitativ, mai bine ca oriunde; hotelurile și locuințele confortabile și diferitele distracțiuni care se oferă vizitatorilor explică îndeajuns afluența mare ce domnește în acest sezon aci. Numărul vizitatorilor care s-au preumblat pe aci se urcă deja la cifra de aproape 3000 iar băile zilnice se socotesc cam la 850. În afară de escursiunile cere se întreprind foarte des, administrațiunea băilor a organizat anul acesta representațiuni și balnuri foarte vizitate. Faptul că anul acesta numărul cabinelor a fost sporit, pe lângă cari s-au înființat și o spălătorie și uscătorie sistematică, ar fi contribuit să complecteze mulțumirea vizitatorilor, dacă n-am avea de înregistrat de incidente foarte regretabile datorită unui domn medic Popovici. În zelul său de a servi pacienții, d. Popovici își făcuse obiceiul de a vizita, cam prea de dimineață, cabinetele ocupate de doamne. Natural că asemenea deprindere a provocat nemulțumiri, dar lucrurile s-ar fi mărginit numai aici; d. Popovici, însă, a avut neșansa să încerce aceiași necuviință și față de soția unui prea cunoscut deputat din Moldova. D-rul Popovici s-a lovit astfel de purtarea energică a numitei doamne și de indignarea pe deplin întemeiată a soțului. Un domn colonel a intervenit de asemenea și desigur că numitul doctor s-ar fi ales cu urme concrete din acest conflict, dacă nu părăsea la timp terenul. Se spune că s-ar fi adresat plângeri ministerului respectiv în contra acestui domn medic, ale cărui purtări nu corespund deloc titlului ce-l poartă.” (Voinţa naţională, 30 iulie 1902)
Încasările continuă să crească, Govora devenind cea mai profitabilă stațiune a statului din anul 1902. ”În stagiunea anului curent ministerul domeniilor a încasat, la cele 3 stațiuni balneare ale Statului, din taxa de cură și de la băi: 117.222 lei, față de 93.995 încasați anul trecut. Iată cum se repartizează aceste încasări: Govora: 31.100 lei – de la băi iodate; 9.690 lei de la băi sulfuroase. Lacul Sărat: 19.929 lei – de la băi calde; 8.410 lei – de la băi reci. Călimănești – 4.500 lei din băi.” (România economică, 20 octombrie 1902)
”D. profesor Obregia a sosit la Govora însoțit de pictorul Nicolae Grigorescu”
Anul 1903 a fost unul dintre cele mai bune, din luna mai până la sfârșitul sezonului vizitatorii îți petrec timpul între tratamente, plimbări și baluri.
La începutul sezonului se dau informații practice: ”Cum ajungi în locul băilor trebuie să consulți medicul, pe dl. Zorileanu sau pe dl. dr. Gr. A. Țăranu care prescrie felul băilor și cura. Sunt 3 feluri de băi: de iod, de sulf și electrice; se mai face duș, masagiu și inhalație. Sunt cabine de 3.50 b. și piscine unde încap până la 6 persoane și se plătește de persoană 1.50 bani. Anul acesta a fost numit administrator al băilor dl. Tîrgșoreanu din Ploești. Vizitatori pân-acum nu prea sunt. Până la 23 Mai au sosit numai vre-o 40 de persoane, toate bolnave și având mare trebuință de băi. Case și hoteluri sunt destule și până la 1 Iulie nu vor fi prea scumpe.” (Adevărul, 29 mai 1903)
Continuă investițiile la stabiliment și apar servicii medicale noi. ”Din întâia serie de pacienți au și început să plece pe acasă, mare parte vindecați de boale sau ameliorați în chip vădit. De la 1 Iulie nu se mai au băi gratuit până la 20 August. Actualmente fac băi peste 350 persoane: bărbați, femei și copii. Anul acesta s-a acoperit stabilimentul cu țiglă și s-a pardosit peste tot cu mosaic, s-a început construcția unei spălătorii sistematice cu aburi, s-au dres șoselele și s-au prevăzut cu bănci pentru odihnă; pe terasă s-au adăugat la bănci grătare de lemn protectoare contra umezelii, s-a instalat aparatul de inhalațiuni cu aburi, s-a adus încă un maseur, s-a introdus sistemul fricțiunilor întrebuințat la Hall și Aix-la-Chapelle. În curând va sosi aici și dl. prim ministru Sturdza. Dl. inginer Popescu și d. Antonescu au părăsit localitatea după ce au ridicat planul Govorei.” (Adevărul, 21 iunie 1903)
Sezonul se va încheia în septembrie, dar nu înainte de a se da ”marți 26 August, orele 4 d.a. în sala de lectură a stabilimentului din Govora ultima și desigur cea mai animată petrecere din sezonul anului curent.” (Adevărul, 2 septembrie 1903)
În 1905 sezonul se deschide la 15 Mai. ”Timpul este frumos. În prima zi chiar băile au fost vizitate de vreo 20 persoane printre care principesa Adina Ghica, d. Colonel Lățescu, d. D. Alexandrescu, d. B. Teodorescu, d. Bălănescu, d. Heraru, d. P. Cuza și alții.” (Adevărul 19 mai 1905). Vizitatori celebri ajung în Govora și îl luna Iulie: ”D. profesor Obregia, directorul serviciului sanitar, a sosit la Govora însoțit de pictorul Nicolae Grigorescu. De la Govora cele două persoane de distincțiune s-au dus să viziteze băile Călimănești și defileul Oltului, până la Câineni.” (Adevărul, 22 iulie 1905)
În 20 de ani veniturile cresc de 20 de ori
Dacă în 1886, Dr. Zorileanu raporta că au fost tratați 117 bolnavi, iar în 1887 au fost 150 bolnavi, numărul lor a crescut în anii următori, Dr. Macovei raportând 425 pacienți în 1890, 488 pacienți în 1891 și 529 pacienți în 1892. Din 1886 până în 1904, considerată epoca de fondare a stațiunii, s-au tratat 22.414 de bolnavi, constatându-se 6.444 vindecări, 9.325 ameliorări, 945 staționări și 5.700 cu rezultate necunoscute. – Dr. Nicolae Zorileanu – în ”Govora et ses eaux minerales” (1908, Nisa, Franța) – citat de Dr. Virgil Geiculescu în articolul ”Un secol la Băile Govora” (Revista ”România Pitorească”, august 1986)
În 1909 vizitatorii ating cifra de 4.167, adică de zece ori mai mult decât în anul 1890. În ce privește numărul băilor luate în stațiunea Govora, sporul lor este într-o proporție aproape dublă față de creșterea numărului vizitatorilor, căci pe când în 1893 s-au luat în total 3.693 băi, în anul 1909 numărul băilor atingea enorma cifră de 77.432. În aceiași proporție au crescut și veniturile stabilimentului. ”În 1889 Băile Govora produceau un venit de 7.233 lei iar în 1908 venitul lor e de 20 de ori mai mare și atinge cifra de 149.418 lei.” (Albina, 13 iunie 1910)
Proiectul D-lui Al. Djuvara
În baza ”Legii pentru exploatarea stațiunilor balneare ale statului” din 1909 se constituie Societatea „Govora-Călimănești” care începe să funcționeze din 1910. Aceasta a fost un exemplu de colaborare eficientă între capitalul privat și stat care a dus la rezultate remarcabile pentru ambele stațiuni.
Proiectul constituirii societății a fost prezentat în ianuarie 1909 de ”Dl. Al. Djuvara, ministrul industriei și comerciului care a depus pe biroul Camerei un proiect de lege privitor la exploatarea stațiunilor balneare ale statului. Iată în rezumat, economia acestui proiect de lege: Guvernul este autorizat să constituie societăți pentru exploatarea stațiunilor balneare ale statului și pentru realizarea îmbunătățirilor necesare lor. Aceste societăți vor fi persoane juridice. Statul poate constitui aceste societăți pentru fiecare stațiune balneară în parte, sau pentru mai multe stațiuni împreună. Statul depune în aceste societăți izvoarele de ape minerale, construcțiunile, instalațiunile și terenurile sale de la băile Govora, Călimănești-Căciulata, Lacul Sărat și Techir-Ghiol precum și orice alte izvoare de ape minerale i-ar mai aparține; iar particularii vor vărsa prin subscriere publică capitalul necesar pentru buna instalare și funcționare a stațiunilor balneare. În ce privește acest capital, el a fost fixat deocamdată la 3 milioane pentru Govora, 2 milioane pentru Călimănești-Căciulata și câte 1 million pentru Lacul-Sărat și Techir-Ghiol. ” (Tribuna, 4 februarie 1909 – Arad)
Societatea „Govora-Călimănești” a luat în folosință imobilele și instalațiile și urma să le întrețină în bună stare. Avea în responsabilitate și întreținerea drumurilor, parcurilor, serelor, instalațiilor pentru alimentarea cu apă, a canalizării și iluminatului. Statul își păstra terenurile necesare pentru ridicarea de sanatorii și spitale civile sau militare.
După concesionarea din anul 1910, datorită numărului tot mai mare de pacienţi care solicitau tratament la Govora, vechiul stabiliment devine total insuficient. Prin urmare s-a hotărât demolarea acestuia și construirea în același loc a unui alt stabiliment de băi (noul stabiliment a fost ridicat în etape, între 1911-1912-1914) și în imediata proximitate a acestuia a unui hotel (Hotel Palace, construit între 1911-1914) şi a unei Uzine care să asigure utilităţile pentru funcţionarea acestora. Stabilimentul și hotelul au fost proiectate și construite de aceiași echipă de specialiști: arh. Ernest Donuaud și inginerii constructori A. Puklicky și N. I. Brătescu. Fondurile băneşti au fost obţinute prin subscripţie publică şi emisiuni de acţiuni puse pe piaţă.
SURSE FOTOGRAFII: www.delcampe.net, www.ebay.com
BIBLIOGRAFIE:
- Periodice apărute între anii 1888-1910: Epoca – 26 februarie 1888, România Liberă – 5 aprilie 1888, Epoca – 17 aprilie 1888, România liberă – 6 ianuarie 1889, Lupta – 22 iulie 1889, Lupta – 17 iunie 1893, Voinţa naţională – 10 iulie 1894, Lupta – 13 iulie 1891, Lupta – 21 iulie 1892, Lupta – 7 mai 1895, Lupta – 16 iulie 1895, Lupta – 8 iunie 1895, Lupta – 11 iulie 1895, Voinţa naţională – 20 august 1896, EPOCA – supliment stațiuni balneare (1897), Foaia Populară – 21 iunie 1898, Voința națională – 25 septembrie 1898, România economică – 20 octombrie 1902, Adevărul – 19 mai 1905, Adevărul – 22 iulie 1905, Tribuna – 4 februarie 1909, Albina – 13 iunie 1910, disponibile pe site-ul ”Bibliotecii Digitale a Bucureştilor”.
- Dragoş-Ionuţ Ecaterinescu, Radu-Gabriel Geiculescu, Parcul Central din Băile-Govora, judeţul Vâlcea (Scurt istoric) – Buridava – Studii și Materiale, IX, 2011, Rm. Vâlcea
- Ionela Dinescu (Nițu), Istoria stațiunii Băile Govora (1879-1989) – rezumatul tezei de doctorat (2015)
Băile Govora de altădată 
Lasă un răspuns