A doua zi, Sâmbătă, 19 septembrie, plecai să vizitez mănăstirea și renumitele ape minerale de la Govora. Până la mănăstire aproape nimic de însemnat, mai cu seamă față de posițiunile admirabile pe care le văzusem în ajun. Mănăstirea Govora (foto deschidere), situată pe un deal foarte înalt se află aproape în ruină; afară de locuința superiorului și vreo 3-4 camere, cari sunt bine întreținute, într-una din aceste camere a stat mai mult timp Dl. prim-ministru care a făcut băi cu apă de la Govora (nn. Ion C. Brătianu a urmat cura în perioada 1886-1888).
Superiorul acestei mănăstiri, protosinghelul Ghimnasie Mironescu, un călugăr foarte primitor și-a perdut câteva momente în a-mi arăta biserica și locuințele de prin prejur.
Biserica este bine îngrijită, ea a fost reparată la 1290 de Radu Negru, când a venit din Făgăraș și la 1490 a fost reparată din nou de Ion Radu, fiul lui Radu Voevod. Aici unde se știe că a fost prima tipografie, s-au găsit cărți bisericești de pe la 1630. Între alte antichități s-au mai găsit și un patrahir de catifea roșie, cusut de soția lui Ion Radu. Acest patrahir, brodat cu fir de aur și cu mărgăritare, a fost luat acum un an și depus la muzeul de antichități.
Patronul bisericei este Adormirea Maicei Domnului; pe clopotniță se află zugrăvită acestă icoană, care a fost reînoită dupe vechiul model, de actualul superior al mănăstirei în 18 Octombrie 1885.
De la mănăstire mă dusei să visitez apele de la Govora, la o depărtare de mai bine o jumătate de oră. Posiția acestei stațiuni balneare, situată în vale în mijlocul unor păduri, este pe atât de sălbatecă pe cât și de poetică. Isvoarele foarte bogate în iod și pucioasă sunt în mare număr și lucrările pentru captarea lor se urmează cu multă activitate. De asemenea se lucrează într-un mod foarte activ și la terminarea stabilimentului de băi care la anul va fi deschis publicului.
La dreapta și la stânga acestui stabiliment se va construi câte un otel care se crede că vor fi gata peste doi ani. Această stațiune va fi desigur una dintre cele mai renumite din țară. Eficacitatea apelor este chiar și azi recunoscută și mulți suferinzi condamnați pentru totdeauna a nu se mai însănătoși, după o cură de un an, s-au reîntors pe deplin vindecați la căminele lor. Nu este aici locul de a mă întinde prea mult asupra acestor binefăcătoare ape; ele sunt deja destul de bine cunoscute prin broșura D-lui dr. Zorileanu. Voi spune numai că am văzut însumi un țăran care, după declarația sa, a fost adus aici cu desăvârșire olog și acum umblă foarte bine.
Întorcându-mă de la Govora am fost în orașul și salinele de la Ocnele Mari. Ora fiind prea înaintată și negăsind pe directorul salinelor nu m-am putut scoborî în salină și nici n-am putut vizita penitenciarul. Am asistat numai la ieșirea condamnaților din ocnă și internarea lor în penitenciar.
Era un spectacol din cele mai impunătoare și mișcătoare în același timp, văzând optzeci de inși așezați la rând câte doi câte doi și conduși printr-un detașament numeros de soldați cu baionetele îndreptate asupra lor. Mulți dintre ei aveau lanțuri la picioare ale cărăr sunete sinistre făceau să răsune valea ce o străbăteau spre a merge la penitenciar, care se afla situat la o distanță destul de îndepărtată de ocnă.
Întorcându-mă de la Ocnele Mari spre Râmnic, înoptai pe drum, cerul se înorase cu desăvârșire și un vânt aspru suflă cu tărie din toate părțile. Până a nu intra în oraș începu o ploaie torențială însoțită de tunete și fulgere ca în toiul verii. Ploaia nu încetă decât târziu în noapte.
Sursă articol: ”Voința Națională”, 1 octombrie 1887, www.digibuc.ro
Foto deschidere: Mănăstirea Govora, circa 1880, www.ebay.com
Notă. Pentru a fi mai ușor de înțeles, articolul a fost adaptat, în mare parte, la ortografia actuală a limbii române.
Băile Govora de altădată 
Lasă un răspuns